foto: pavelmunteanu.wordpress.com
Saptamana asta am fost la Administratia Financiara, unul din locurile unde trebuie sa platesc taxe si impozite Statului roman pt a beneficia in schimb de protectie sociala (servicii medicale, pensie, securitate), de a-mi exercita drepturile conferite de catre Constitutie, de faptul ca detin cetatenia romana, samd.
Ajuns acolo… intalnesc trei cozi, de unde aflu ca trebuie sa stau la fiecare pt a plati un singur impozit. Ceata totala. Anyway ma las purtat de inertie si astept la una pt a primi o alta hartie, reprezentand suma pe care o aveam deja trecuta pe a mea, ce mi-o trimisesera acasa cu ceva timp in urma. Stau si la al doilea rand, unde astept sa predau hartia proaspat primita unei tanti pt a scrie ceva in calculator. Abia la a treia coada mi-a revenit zambetul pe buze: vazusem casiera. Nu, nu ca ar fi fost vreo frumusete, dar aveam certitudinea ca voi scapa de locul ala, ce-mi amintea de vremurile cozilor la carne sau lapte din timpul lui Ceausescu.
As fi vrut s-o intreb pe tanti aia daca justificarea celor trei cozi consta in mentinerea a trei joburi in loc de una, dar… ce as fi rezolvat, mai ales pe criza asta, cand somajul bate la poarta fiecarei institutii?
M-ar fi mustrat constiinta, tinand cont ca la mine, la munca, inca mai sunt destui sefi ce au nevoie de secretari, in general subof, pt a scrie un fisier in Word sau Excel, ca ei oricum, in afara de a porni calculatorul, a naviga pe net, juca Solitair si inca cateva nimicuri… nu prea stiu sa faca si altceva.
Asa ca… mi-am vazut de lungul nasului si am plecat spre alte treburi. Mergem inainte, ca si ieri, ca si acum un an, ca-n totdeauna…
