De cativa ani se poarta blogul! La shto, ca asa e trendul, pentru ca ai ceva de spus, ca instrument politic, pt campanii, imagine, organizatie, samd.
Mai nou, de la alegerile Aliantei DA, s-a dat startul la bloguri in politica si institutii. Majoritatea oamenilor cu “valoare” au jurnale online unde se chinuie sa scrie populist, sa dezminta, se lupta cu limba romana, sau dau lectii presei.
Generalii si coloneii nostri n-au tangente cu blogosfera si nici cu restul de ofiteri si subofiteri nu ne putem lauda. E adevarat ca pentru a stapani limba romana, macar in limite acceptabile, se presupune ca in clasele I-VIII sa nu fi fost certat cu gramatica limbii romane, dar… chiar si asa, nicio idee nu poate iesi in online, sau persista teama de feedback, caruia nu i se poate ordona sa taca?
Altora mari de la noi le place sa se dea imparati in fata subordonatilor, tavalind limba romana intr-un mod inimaginabil si gata mereu sa ofere o replica taioasa oricarei urme de atitudine lasata chiar si de o banala intrebare. Daca ii scoti in strada, sa dialogheze cu un cetatean ce-si cunoaste drepturile, titanii isi gasesc cu greu cuvintele, dupa care nu stiu cum sa se fofileze si te scot la inaintare, ca ei nu sunt executanti ci comandanti si au invatat carte pentru asta…
Si ne mai intrebam de ce tot civilul are blog, iar la jandarmi nici cei cu titlul de doctor nu sunt in stare sa formuleze doua fraze in online. De unde frate ca anturajul si cultura majoritatii se-nvarte in jurul instructiei, fotbalului si gratarului… de unde?
